Un oras in care frica este pururi treaza, iar locuitorii lui traiesc dupa indicatii si norme precise, incontinuu amintite, spre a se evita greseala. O asezare cu automatisme dramatice, sufocante, construita pentru a opresa si a zdrobi fiinta.
Este povestea unei societati terifiante, anchilozata intr-o stratificare sociala inflexibila ce transforma defectele in reguli de functionare. Un narator neobosit basculeaza mecanica tragica implacabila si o contrapune rememorarii unor sarbatori fabuloase din sanul familiei sale, cand fictiunea baleiaza neasteptat, intre comic si sarcastic sau intre parodie si fabula.
Altminteri, insa triada mama-sotie-fiica reprezinta singurul motiv pentru care naratorul traieste. In rest, visul e calea de a transcende o lume avortata.
„Florin Toma, (...) unul dintre cei mai importanti stilisti ai prozei romanesti actuale. Scriitorul are un acut simt al limbii, el gaseste mereu cuvintele cele mai potrivite, interventiile sale la nivelul „semnificatului” sunt facute cu deplina naturalete si cu superioritatea unui om care stie, in orice moment, cat de mare este soliditatea terenului aflat sub el.” (Tudorel Urian)
„Florin Toma,(...) ultimele trepidatii dinspre Urmuz si Bonciu. Nu mor haiosii cand vor gomosii...” (Radu Cosasu)
„Florin Toma e mult prea el insusi, neinregimentat, mai degraba solitar decat solidar cu generatia sa, pentru a-l putea aseza, comod, in suita scriitorilor „postmodernisti” afirmati in intunecatul deceniu literar noua”. (Bianca Burta-Cernat)
„Spre bucuria si petrecania dumneavoastra, aflati ca Orasul jumatatilor de inger este iconul si coconul de umbra al aproximarii in care traim. Totodata, ca distribuitor de fantasme, atrag atentia tuturor beneficiarilor ca, in ciuda avizului de expeditie in regula, ele ajung la destinatie schilodite. Ca ingerii spintecati de un parlagiu fara chef. Virati in brutto, virusati in netto. Explicatia consta poate in faptul ca Nicio comunicare nu se face corect decat daca se pierde o parte din mesaj (Paradoxul lui TOMA).
Daca disperati, va salveaza totusi, intru chietudine, Reciproca: Orice mesaj poate fi citit regulamentar doar atunci cand comunicarea este relativa. Alte instructiuni de utilizare a vietii prisosesc, sprintene. Fiindca, printr-un delicat accident de suflet, noi suntem in viata in care nu suntem, de fapt.” (Florin Toma)
FLORIN TOMA, nascut la 22 martie 1953, este absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti, 1979. Primele lecturi de proza: la cenaclul Junimea, condus de Ov.S. Crohmalniceanu.
Membru al Uniunii Scriitorilor, din 1990. Debut: proza in Romania literara (prezentat de Radu Cosasu), 1978.
Carti:
- Petru Comarnescu – Kalokagathon (ingrijire editie, cu acad. prof dr. Dan Grigorescu), Eminescu, 1985;
- Peisaj cu fluturi noaptea, nuvele, Cartea Romaneasca, 1986;
- O mie noua sute nouazeci si doi/sisteme de supravietuire, interviuri (in colaborare cu Lucian Vasilescu), Mediaprint, 1992;
- Incontinentul romano-american, interviuri cu Diaspora din SUA si Canada (ilustratii: Constantin Marinescu-MARC), AMGRIN, Montreal, 1998;
- Mostenirea Familiei Bildungsroman, roman, Cartea Romaneasca, 2005;
- Ceremoniile lui Avramut sau Trei nuvele sexemplare, (nuvele in curs de aparitie).
Colaboreaza la Radio Romania Cultural, la emisiunea Arte frumoase.