Schimbarea vechilor randuieli si „triumful democratismului asupra aristocratiei“, dupa insasi expresia autorului, orientarea Rusiei pe calea progresului potrivit modelului occidental constituiau probleme existentiale in jurul carora se desfasurau disputele acerbe dintre intelectualii reformatori si raznocinti. Ele sunt lesne recognoscibile in canavaua acestor romane, ca si a celor care au urmat.
„Arta literara a lui Turgheniev este mare. Povestirile lui, ca si romanele lui, dovedesc un echilibru si un dozaj desavarsit al efectelor… Chiar in haina straina a unei traduceri, aceasta arta este perceptibila prin impresia de armonie, de proportie si de fluenta pe care o da naratiunea lui. Din aceasta pricina, opera literara a lui Turgheniev a trecut repede granitele patriei ei, fiind tradusa in principalele limbi europene si, mai ales, repede si total asimilata de publicul european.” (Al. Philippide)
„Turgheniev este cel mai talentat scriitor din toata literatura rusa de azi.” (N.V. Gogol, 1847)
Ivan Sergheevici Turgheniev (n. 1818, Oriol – m. 1883, Bougival, in apropiere de Paris).
Studiile universitare, incepute la Moscova in 1833, le va continua in anul urmator, in cadrul Facultatii de Litere si Filozofie a Universitatii din Petersburg, pe care o absolva in 1837.
Debutul in proza are loc in 1844, cu nuvela Andrei Kolosov, urmata la distanta in timp de alte cateva scrieri (inclusiv un poem in maniera „scolii naturale“) in care se simte influenta lui Gogol.
Aparitia in 1847 a primei naratiuni din capodopera Povestirile unui vanator starneste realmente senzatie. In perioada 1846-1851 (din care trei ani se va afla la Paris) scrie o suita de piese satirice intr-un act, cu elemente de vodevil, reprezentate cu succes pe multe scene teatrale.
Dintre scrierile sale: Rudin (1856), Un cuib de nobili (1859), In ajun (1860), Prima iubire (1860), Parinti si copii (1862), Fum (1867), Destelenire (1876).