Editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de Florian Roatis.
Repere biobibliografice de Virgil Bulat.
Asumarea explicita si cu obstinatie de catre N. Steinhardt a «statutului» de diletant in critica, dar si in literatura in general, face parte – asa cum a remarcat, printre altii, si Ion Bogdan Lefter – dintr-o autentica si fecunda strategie.
Virtutile acestei strategii au fost devoalate de Steinhardt, el subliniind libertatea de miscare pe care i-o asigura ramanerea in afara canonului.
Steinhardt nu-si va reprima deliciul unor paralelisme si asociatii insolite, de natura sa contrazica gustul public, dar si sa produca satisfactii indenegabile spiritelor rafinate, umblate prin literaturile lumii.
Uimitoarele sale comparatii si asociatii provin din cultura sa, fenomenala nu numai prin amploare si diversitate, ci si prin calitatea referintelor.” (Florian Roatis)
N. STEINHARDT se naste la 29 iulie 1912.
Isi face debutul publicistic in revista Liceului „Spiru Haret”. Frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1934 publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic in genul... tinerilor.
Isi ia doctoratul in Drept in 1936. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale, iar dupa razboi publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria si Tribuna poporului.
Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica.
Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, revine dupa cativa ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc.
In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii.
Monah din 1980, ramane activ pe terenul eseisticii si criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
La Editura Polirom au mai aparut: Jurnalul fericirii (2008), Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta (cu CD audio, 2008), In genul... tinerilor (2008), Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Leon Duguit (2008), Articole burgheze (2008), Primejdia marturisirii. Convorbirile de la Rohia (2009), Intre viata si carti (2010).